Bridget Jones’Baby, cea mai recentă carte din seria Bridget Jones, va fi publicată de editura Jonathan Cape luna aceasta. Neobișnuit este că adaptarea cărții rulează deja în cinematografe de aproape o lună, în timp ce cronologia volumelor nu corespunde în niciun fel cu ordinea evenimentelor din viața lui Bridget. Volumul anterior, publicat în 2013, Mad About the Boy, surpride o Bridget matură și responsabilă, ajunsă la 51 de ani, văduvă cu doi copii, cu o viață suficient de complicată pentru a fi ocolită de realizatorii unei potențiale comedii romantice cu succes de public.

Așa se explică faptul că, la 12 ani după cel de-al doilea film Bridget Jones, Renée Zellweger revine în 2016 la rolul cu care a ajuns să fie identificată, într-o ecranizare a unei cărți încă nepublicate, unde Bridget împlinește 43 de ani și află că este însărcinată, dar nu știe cine este tatăl. Acțiunea romanului se întoarce în timp, iar Renee își reinventează personajul din film, cu ajutorul unor scenariști noi și cu un partener neașteptat, cu vastă experiență medicală: Patrick Dempsey. (Daniel Cleaver este dat dispărut din primul act și comemorat într-o ceremonie care ne duce cu gândul la Four Weddings and a Funeral, pentru că lui Hugh Grant nu i-a plăcut noul scenariu.)

Între chick lit și obiect de studiu pentru lucrări de doctorat, personajul Bridget Jones este mult mai nuanțat și mai complex decât pare, iar evoluția lui în film a devenit un fel de barometru care a înregistrat schimbările de mentalitate în privința femeii singure la 30 sau 40 de ani, de la sfârșitul anilor 90 până acum. Bridget Jones a fost creată în 1995 de Helen Fielding, într-o rubrică din ziarul The Independent, inspirată din viața profesională și amoroasă a femeilor trecute de 30 de ani, un fel de echivalent britanic al articolelor pe baza cărora s-a realizat mai celebrul Sex And the City.

Primul volum din Jurnalul lui Bridget Jones a fost publicat în 1996, a devenit rapid bestseller și a fost etichetat drept literatură ușoară, pentru femei cu mult timp liber și mai puțină educație, deși nucleul intrigii conține elemente din Mândrie și prejudecată, ceea ce face ca Bridget Jones să fie inclusă printre ecranizările după Jane Austen, în studii serioase. Însă, odată cu primul film, viața lui Bridget a devenit un fenomen global, iar gafele, autoironia, umorul și aventurile blondei plinuțe au cucerit femeile de toate vârstele și au făcut celebră o actriță născută în Texas, care a ajuns să fie atât de credibilă cu accentul ei londonez, încât a fost asimilată de cultura pop britanică și confundată cu personajul. Ce mai contează că Renée Zellweger a luat și un Oscar pentru rolul secundar din Cold Mountain sau că i-a dat replica lui Tom Cruise în Jerry Maguire, chiar dacă nu ea a rostit faimosul Show me the money……? Cariera ei este iremediabil marcată de Bridget Jones, până într-atât încât presa a făcut comparații între relațiile ei din viața reală și experiențele lui Bridget.

Deși s-a spus că obsesiile și nesiguranța lui Bridget nu mai sunt actuale, că personajul nu mai are ce să transmită femeilor din societatea anului 2016, Bridget Jones’ Baby este mai actual decât oricând, tocmai datorită vârstei protagonistei, care readuce în discuție controversele de la Hollywood cu privire la discriminarea actrițelor pentru că au trecut de o anumită vârstă, la ignorarea unor personaje feminine din același motiv și la obsesia pentru perfecțiunea fizică menținută cu orice preț în ciuda trecerii timpului. Pentru Bridget Jones, Renée Zellweger a trebuit să se îngrașe, apoi să slăbească pentru următorul rol, cu momentele spectaculoase de dans din musicalul Chicago. Așa cum spuneau jurnaliștii de la The Guardian, a crescut și s-a micșorat precum Alice în Țara Minunilor, iar presa și publicul i-au comentat fiecare schimbare, corpul ei devenind un câmp de luptă pentru opinii divergente, standarde și mode. Nu este de mirare că apariția ei la un eveniment  în 2014 a stârnit o reacție în lanț, nenumărați ziariști declarându-se șocați de chipul lui Renée, pe toate canalele TV sau social media, până la CNN, suspectând-o de operații estetice și întrebându-se unde i-a dispărut fața. Revoltată de aceste reacții, actrița a ripostat scriind un articol în Huffington Post, a negat că și-ar fi făcut operații estetice și a revenit cu o Bridget Jones de 43 de ani, deși în realitate are 47.

 

Lasând cifrele la o parte, Bridget Jones Baby este un salt uriaș față de The Edge of Reason, iar scenele în care apar problemele date de diferența dintre generații dau o nouă savoare observațiilor ironice în stilul cunoscut al lui Bridget: de văzut scenele cu șefa tânără și ambițioasă, grupul hipsterilor cu bărbi ironice, personajul Mirandei (Sarah Solemani) și evadarea de un weekend la un festival de muzică unde Bridget și Miranda dau peste un tip roșcat căruia îi cer să le facă o poză, pentru ca în seara concertului să îl descopere pe scenă și să afle că nu era un tip de la Starbucks, ci Ed Sheeran. Filmul din 2016 reia anumite elemente din cele două producții anterioare, doar pentru a le demonta ingenios, cu efect de duș rece în momentele prea melancolice sau prea romantice. Prima imagine este tot cea a lui Bridget în pijama, celebrându-și singurătatea pe melodia All by myself, dar primul semn că ceva s-a schimbat este dat de trecerea neașteptată la House of Pain, Jump Around, care trezește spectatorii din visare și anunță un nou capitol de jurnal.

Bridget este mai matură și mai suplă, nu își mai numără caloriile, lucrează tot la o televiziune de știri și are același accent britanic impecabil pe care Renée Zellweger a mărturisit că l-a perfecționat asistând din spatele camerei la show-ul matinal de pe ITV, Good Morning Britain. Același distins Colin Firth, aceeași regizoare, Sharon Maguire, dar noi nume de scenariști, printre care Emma Thompson și însăși Helen Fielding. Thompson și-a rezervat și rolul medicului ginecolog pus în situația dificilă de a juca scena primei ecografii de două ori, pentru ambii candidați la rolul de tată. În general, scenele comice sunt bine gândite și te fac să uiți micile scăpări, cum ar fi drumul până la maternitate cu furgoneta care livrează pizza sau încercările celor doi tați de a căra gravida în brațe. Patrick Dempsey se încadrează cu ușurință în peisaj și este o noutate binevenită în lipsa lui Hugh Grant care, probabil, nu știe ce a pierdut.

Nu vom dezvălui cine este tatăl, nici actorii înșiși nu au știut până la sfârșitul filmărilor. Vorba personajului Emmei Thompson, e ca la X-Factor, “dial 01 if you want it to be Mark, dial 02 if you want it to be Jack.” Putem spune doar că filmul se încheie cu o nuntă, marcând intrarea oficială a lui Bridget în categoria femeilor căsătorite, cu copii, cărora în primul film tot ea le aplica o eticheta sonoră, greu de uitat:Smug Mums și Smug Marrieds. (căsătoriții îngâmfați) Rămâne de văzut dacă va fi ecranizat și următorul capitol din viața lui Bridget, cel deja scris în 2013 și dacă dispariția lui Daniel Cleaver lasă o portiță de întoarcere pentru Hugh Grant. Deocamdată, ne bucurăm de revenirea lui Renée la personajul care i-a definit cariera și de Bridget Jones, just as she is.

 

 

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.