Anul acesta, Helen Mirren a strălucit pe covorul roșu de la Cannes, la premiera filmului fraților Dardenne,  La Fille Inconnue. La Globurile de Aur, a fost nominalizată pentru rolul din Trumbo.  La 70 de ani, este una dintre noile imagini L’Oreal. În 2017, își va îndeplini visul de a juca și conduce în Fast and Furious 8, pentru care a început deja filmările alături de Charlize Theron.

A devenit  o figură iconică a cinematografului britanic, iubită în aceeași măsură de criticii de teatru din West End și de Hollywood și este greu să îți amintești în ce film ai vazut-o prima dată, pentru că toate filmele ei îți rămân în minte.

Dame Helen Mirren are  calitățile date de școala britanică de actorie, dar și o naturalețe inegalabilă, datorită căreia poate face un rol bun chiar și într-un film prost și se adaptează fără ezitări la cele mai variate ipostaze, de la regine și personaje shakespeariene la eroi in filme de acțiune, detectivi și soții celebre. (A fost soția lui Tolstoi în The Last Station și a lui Hitchcock în Hitchcock). În interviuri, are o nonșalanță cuceritoare și uneori face declarații incomode.  Așa cum se autodefinește în reclama Budweiser 2016 de la SuperBowl, este: a notoriously frank and uncesored British lady.

Mirren a debutat în teatru și a fost remarcată în film destul de târziu, și atunci în televiziune, cu rolul polițistei Jane Tennison din seria Prime Suspect, difuzată în șase părți, începând cu 1991. Departe de Miss Marple, Jane este un personaj complex,tipul detectivului  dur și devotat, care rezolvă cazuri dificile într-o lume a bărbaților, în detrimentul propriei vieți personale. Seria există pe DVD, a fost difuzată pe TVR2  cu câțiva ani în urmă și poate concura cu orice  true detective din ziua de azi.

În teatru, Helen Mirren a jucat majoritatea personajelor feminine importante din piesele lui Shakespeare în anii 70, când a debutat  la National Youth Theatre și Royal Shakespeare Company, perioadă de care nu își aduce aminte cu plăcere, în ciuda succesului pe scenă. Deși nu este o frumusețe convențională, sex-appealul  de atunci i-a adus o etichetă de care nu a putut scăpa multă vreme, fiind numită de Sunday Times Stratford’s very own sex queen. Mai mult, în 1971 a participat la un chat show TV unde a fost ținta unor întrebări deplasate și observații sexiste care nu au făcut decât să alimenteze scandalul.

Celebritatea și valoarea rolurilor pe marele ecran au crescut direct proporțional cu vârsta pentru Mirren, culminând cu rolul Elisabetei a II-a în The Queen, care i-a adus un Oscar în 2007. Ceea ce se știe mai puțin este că în 2013, Helen Mirren a jucat din nou rolul reginei, de data asta pe scenă, în The Audience, câștigând un premiu Olivier, iar înainte de Elisabeta a II-a a fost și Elisabeta I în 2005, într-o miniserie Channel 4/HBO, alături de Jeremy Irons. A  jucat și într-un film de acțiune cu Bruce Willis și John Malkovich, dar a fost și Prospera, o variantă feminină a celebrului Prospero din Furtuna lui Shakespeare, într-o adaptare regizată de Julie Taymor.

Helen Mirren s-a născut la Londra, pe 26 iulie, iar numele ei real este Ilyena Lydia Vasilievna Mironoff, pentru că tatăl ei provenea dintr-o familie de diplomați ruși, el fiind cel care a hotărât anglicizarea numelui în Mirren. Pentru a sărbători ziua ei de naștere, DigiFilm a programat în seara de 25 iulie filmul Woman in Gold, în premieră la TV.

Woman in Gold este povestea adevărată a Mariei Altmann, o bătrână  de origine evreiască,  nepoata uneia dintre muzele lui Gustav Klimt, care în 1998, mulți ani după ce părăsise Europa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, se luptă cu guvernul austriac pentru a recâștiga valoroasa moștenire de familie, portretul mătușii sale, Adele.

Portretul lui Adele Bloch-Bauer I, pictat de Klimt în 1907, numit Femeia în Aur, dar și Mona Lisa Austriei a fost confiscat de naziști din casa familiei Bloch-Bauer și a ajuns în cele din urmă la Galeria Belvedere din Viena. Maria Altmann (Helen Mirren) pornește spre Europa alături de un tânăr avocat, Randy Shoenberg (Ryan Reynolds), nepotul compozitorului Arnold Schoenberg, într-o călătorie care a determinat unii critici să-i compare pe cei doi cu perechea Judi Dench-Steve Coogan din Philomena. În general, filmul nu a fost bine primit de critică, deși a avut succes la public. Mulți au considerat că nu speculează suficient povestea reală, că secvențele din sala de judecată sunt prea lungi, că nu redă nimic din complexitatea fenomenului restituirii operelor de artă de mare valoare,  că se menține la un nivel superficial, neutru, din punct de vedere emoțional și că unele personaje, cum ar fi jurnalistul lui Daniel Brühl, sunt prea schematizate. Însă nimeni nu poate contesta farmecul lui Helen Mirren, a cărei evoluție fără cusur în rolul Mariei Altmann dă filmului forța necesară. Filmul trebuie văzut, fie pe DigiFilm, fie pe DVD, iar povestea minunatului portret pictat de Gustav Klimt este fascinantă.

Nu se știe cu ce ne va mai surprinde Helen Mirren după Fast and Furious, dar rămâne una dintre actrițele noastre preferate, pentru care înaintarea în vârstă se dovedește a fi un avantaj și care are nevoie de inventarea unui nou cuvânt pentru a defini acel farmec apărut în ciuda ridurilor și odată cu ele. La mulți ani, Helen Mirren!

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.